Dor si doare

Nu stiu ce ma doare mai mult faptul ca mi-e dor sau faptul ca ma doare…

Poate a fost la un moment dat, un moment, in care nu am mai tinut cont de mine, sau de ei. Si acum nu mai stiu nimic. Nu mai stiu nimic de o buna bucata a vietii mele care m-a dus si m-a intors de la soare in iad si invers. Mi-au secat cuvintele si doare. I-adevarat, toate trec, se duc toate, dar nimic nu trece fara sa lase urme. Candva am fost cu privirea asa de curiozitate… sa vad ce am mai ramas si paradoxal, m-am intristat in loc sa ma bucur. Ce s-a intamplat cu visul? A fost doar o festa a mintii mele in timp ce eu incercam sa ma recuperez? Si cat m-am mintit. Si cat de fericit am fost si am fost si la trecut… dor si doare. De tot. De tine.

Ah, salveaza-te in ciorne.

Nu mai stiu cand sa pun punct si virgula, cand s-o iau de la capat, inca nu ma pot trezi din debusolare, fara o directie schimbatoare, ai uitat de tine si mi-e dor si doare…

Parca a fost ieri. Sau nu a fost niciodata? Add new post! Da. A fost un cumul de tot si toate, deloc abstract, aproape tangibil, dar efemer in acelasi timp. Ma intreb, asa e la toata lumea? Nu de alta, doar sa nu mai intru in panica.

Ce tare si rece era parchetul gol. Ah, franturi. Flash-uri de-o schioapa. Asternand o patura, parca aveam totul. Pentru ca ma aveam pe mine. Mi-e dor de acele culori, fiind orb, ca soarele ce batea prin fereastra imbaxita de vreme cu tocul putrezit din lemn, cu vopseaua scorojita. Dar aveam totul. Acum nu mai am nimic, pentru ca nu ma mai am pe mine.

Si, si pluta dintr-o cutie luata din Practiker (nu mai stiu ce a fost in ea), ce rol de masa imbelsugata juca. Mica si alba, aveam loc la ea. Atunci mi se parea un chin, acum mi se pare totul. Mi-e dor… si doare… Tot franturi, pe un blog sec, fara esenta, aruncat cu cuvinte degeaba. Prin natura mea nu imi plac ambiguitatile, iar acum am nevoie de ele sa imi alin drumul in aliniament.

Am ras cu voce tare acum! De rasul tau necontrolat. De mine.

Mai stii ce “miculutza” era ? Uh, blufez…

Mai adanc decat negrul, se poate? Si iarasi ma intreb…  ce ma doare mai mult, faptul ca mi-e dor sau faptul ca ma doare? Cand cerul se limpezeste de nori, ii vezi doar frumusetea.

Revenind acasa dupa o calatorie aproape ireala, ma intreb daca am trait cu adevarat. Si ce fantasme, si ce umbre, si ce intreruperi de ceas si daca te uiti la el inseamna ca te iubeste cineva, atunci o sa stau cu ochii pe el, la dracu. Acum ma gandeam la 20000 de lucruri, harababura, ordonate in dezordine, cu strada Mesteacanului, 2E, langa mine; pe banca. Si ma intreb, daca azi este doar o poarta spre ieri, prin care sa privesti fara sa speri in trecut, atunci de ce poarta spre viitor se deschide asa greu, dar cu atatea sperante? Dar maine se va deschide din nou in fata ta. Si te vei uita prin ea sa ma vezi ce fac azi.

Ce orb am fost? Unde am fost cand eu era placat?

Atat.